Diva teatrului românesc, Lucia Sturdza Bulandra

Postat Apr 22 2016 - 6:28pm de catre foculvietii

„Se zice că atât cât trăieşte, omul mereu poate învăţa ceva. Acelaşi lucru putem să-l spunem despre actor în meşteşugul său. Abia după nenumăraţi ani de carieră, îşi poate da seama un actor cât de complexă e arta lui. Ca începătoare, aveam mai puţine emoţii decât am acum; în seara debutului meu n-am avut nici una. De ce? Pentru că, necunoscându-mi meseria, nu-mi dădeam seama de lipsurile de care puteam să mă fac responsabilă. Acum abia încep să pricep câtă inteligenţă trebuie şi ce nesecat este tezaurul de cunoştinţe necesare artei actoriceşti; câtă subtilitate, câtă intensitate în retrăirea sentimentelor”, mărturisea Lucia Sturdza Bulandra, marea doamnă a teatrului românesc. s1.ziareromania.ro

O decizie neaşteptată, un succes nesperat

Descendentă   a   domnitorului Sturdza, fiica lui Emil Sturdza şi a Magdei Diamandy, actriţa Lucia Sturdza Bulandra s-a născut  la 25 august 1873 în Iaşi. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti la vârsta  de  25 de ani, în 1898, şi va încerca – zadarnic! – să obţină un loc în învăţământ, nu pentru că ar fi avut vreo înclinaţie către acest domeniu, ci mai ales pentru a-şi asigura existenţa şi independenţa socială. După  numeroase încercări nereuşite, alege  teatrul ca meserie, considerând că actoria i-ar fi putut oferi – după cum scrie în cartea ei de amintiri – „prilejul unei munci intelectuale răsplătite, eventual, şi din punct de vedere material”. Prin urmare, hotărâtă să pornească pe acest drum, se prezintă la directorul Teatrului Naţional, pe atunci Petre Grădişte, care o angajează imediat. „El m-a angajat ca actriţă nu pe baza pregătirii artistice, care-mi lipsea, ci, pentru că a întrevăzut în mine viitoare posibilităţi de afirmare spre folosul meu şi al teatrului. Poate că-l amuzase şi îndrăzneala demersului  meu, lipsit de justificarea unei pregătiri artistice, profesionale!”, îşi amintea marea artistă.

Va  debuta  în  piesa  intitulată „Primul bal”, a dramaturgului francez atunci în vogă, Édouard Pailleron, piesă într-un  singur act. Rolul: o  domnişoară  naivă şi răsfăţată care păşea la primul ei bal,  rol  pentru  care,  după cum actriţa avea să recunoască mai   târziu,   nu   prezenta   nicio calitate: dicție, respirație, gesturi, sonoritate…

Va înţelege însă că acea cultură generală pe care o dobândise pe băncile universitare nu îi va fi suficientă pentru a acoperi lipsa unor studii de specialitate. Prin urmare, pentru început, se va înscrie la cursurile marii artiste Aristizza Romanescu, de la Conservator, unde va studia, tot ceea ce avea legătură cu arta dramatică, şi va urmări jocul marilor actori români şi străini. Asupra formării sale actoriceşti îşi vor pune amprenta  şi  alţi artişti printre care îi amintim pe Eleonora Duse, Ernette Novelli, C. Nottara şi Agata Bîrsescu. Însă ceea ce va fi rămâne memorabil pentru seara de 1 octombrie 1898, seara sa de debut, este faptul că Lucia va primi o telegramă de la bunica din partea tatălui prin care aceasta îi interzicea să poarte pe scenă numele marii familii din care provenea: „Je te defends de porter le nom de ton  pere  sur la scène!” („Îţi interzic  să  porţi pe scenă numele tatălui tău!”) Demn de remarcat este faptul că Lucia nu va ţine cont de această interdicţie. „Dacă  am  făcut bine sau rău, rezultatele muncii mele grăiesc destul de limpede!”

„În sfârşit eram actriţă!”

Următorii ani nu vor fi prea uşori pentru tânăra actriţă. Supărarea familiei, dar şi lipsa unei pregătiri teatrale temeinice, tinereţea şi înfăţişarea sa îi vor atrage invidia unor actriţe rivale care vor influenţa părerea directorului teatrului de pe atunci, Scarlat Ghica. Astfel, Lucia va fi înscrisă pe lista celor eliminaţi din trupa Teatrului Naţional, alături de alte trei actriţe. Concedierea o va ambiţiona şi mai mult, propunându- şi să şteargă umilinţa printr-o mai bună pregătire.  Munca,  cercetarea metodelor artistice specifice meseriei   actoriceşti,    disciplina de fier şi mai  ales  convingerea că va reuşi vor duce la rezultatul mult dorit  şi  bine  meritat:  Ştefan Sihleanu, cel care va urma la conducerea Teatrului Naţional începând cu 1901,  va  considera că Lucia Sturdza Bulandra fusese înlăturată pe nedrept din instituţie şi o va reintegra în echipă. „În sfârşit eram actriţă!”. Marile roluri le va obţine însă o dată cu preluarea conducerii Teatrului  Naţional  de către Alexandru Davila, fiul generalului doctor  Carol  Davila   şi   nepot al compozitorului Franz Listz, perioadă în care va interpreta roluri de mare succes. Mai mult decât atât, va demonstra încă o dată curaj prin părăsirea în 1909 a teatrului de stat, pentru proaspăt înfiinţata companie privată de teatru a lui Alexandru Davila. Prin urmare, după înlocuirea acestuia la conducerea Teatrului Naţional de către Pompiliu Eliade, Alexandru Davila îşi va alcătui propria companie ‒ Compania Davila. Întemeierea acestei trupe va fi marele eveniment al stagiunii 1909-1910 când o serie de actori faimoşi se vor desprinde din Teatrul Naţional şi vor pune bazele unui teatru aşa cum şi-l doreau, un teatru de calitate superioară prin interpretarea rolurilor la cel mai înalt nivel artistic, o formaţiune teatrală model. Cu timpul însă, Lucia şi Tony  Bulandra,  soţul acesteia, vor fi decepţionaţi de unele   aspecte,   nemulţumire care va conduce la inevitabila despărţire de Davila. bulandra-tony-ifr-17

Iubirea care a ţinut-o în viaţă

Pe 18 septembrie 1911 a avut loc premiera filmului „Amor Fatal’, în care va juca alături de Tony Bulandra cu care, după câteva luni, se va căsători. Tony Bulandra, la rândul său încurajat în începuturile sale artistice  tot de Alexandru Davila, va fi un îndrăgostit pătimaş de teatru, cu toate că tatăl său încercase să-l dirijeze spre o carieră militară, astfel încât îşi termină  studiile de    Conservator    la    Bucureşti, apoi pleacă la Paris  cu  dorinţa de a se perfecţiona. Timp  de doi     ani     urmează     cursurile Conservatorului din capitala Franţei, iar, mai apoi, dorind să- şi valorifice talentul şi munca în propria sa ţară, se reîntoarce la Bucureşti, însă spre dezamagirea lui, timp de doi ani, va primi numai roluri secundare. Alexandru Davila însă îl va distribui  în  roluri  importante, în care îşi va dovedi măiestria, talentul şi interpretarea la un înalt nivel artistic. Relaţia dintre cei doi va fi una de sprijin reciproc: „Noi discutam împreună conţinutul textelor, analizam caracterele diferitelor personaje ale piesei, mai întâi pe fiecare în parte, apoi în interdependenţa lor, stabileam punerea în scenă, inclusiv mobila şi recuzita necesară”. Mai mult decât a fi actorul şi artistul desăvârşit, Tony Bulandra a fost soţul de care Lucia a avut nevoie: „Fără el, fără sprijinul lui, fără calmul, tactul, modestia şi neclintita lui dragoste pentru teatru, n-aş fi putut înfăptui nimic, n-aş fi putut rezista atâtor greutăţi. Împreună cu el, le-am ţinut piept”. Din  nefericire,  în anul 1940, Tony Bulandra se va stinge din viaţă secerat de cancer. Actriţa va trece cu greu peste acest moment: „Absolut nimic nu mai avea preţ pentru mine, pierderea pe care o suferisem ştirbise însuşi sensul existenţei mele…”

O şansă neaşteptată

Încetul cu încetul, îşi va reveni şi va fi distribuită în roluri pe care le va interpreta cu succes. De-a lungul carierei sale actoriceşti, printre interpretările de succes ale Luciei Bulandra Sturdza amintim roluri din spectacolele: „Nebuna din  Chaillot”,  „Anna   Karenina”,„Sapho”, „Mamouret”, „Regina Margot”, „Pădurea”, „Maria Stuart”,„Profesiunea   Doamnei   Warren”,„Citadela sfărâmată”. De asemenea, în anul 1914 înfiinţează împreună cu soţul ei Teatrul Regina Maria care în cele din urmă se va stabiliza sub sigla Companiei Bulandra – Maximilian – Storin. Va obţine un mare succes cu Compania Bulandra– Maximilian – Storin, teatru ce se va bucura de un repertoriu bogat, regizori buni şi actori talentaţi, dar aceasta avea să se destrăme în 1940 din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. După grele încercări şi dispariţia soţului, în 1947, Luciei i se încredinţează conducerea Teatrului Municipal, funcţie pe care o va deţine până în 1961. Acestă încredere ce i se va acorda va constitui o adevărată renaştere a Luciei Sturdza Bulandra, după cum avea să mărturiseasă în cartea autobiografică:  „Am  întâmpinat în lunga cale a vieţii mele multe piedici peste care am trecut, greutăţi pe care le-am  învins  şi, pe lângă puţinele mulţumiri de care m-am bucurat în trecut, am avut de îndurat multe dureri, care m-au copleşit pentru câtva timp. Dar tocmai când m-am socotit pierdută  cu  desăvârşire  mi  s-a ivit – pe neaşteptate- ajutorul care m-a salvat, mi-a redat încrederea în mine şi puterea mea de muncă. Repet: pe neaşteptate, căci nu am solicitat şi nu m-am închinat. Nu- mi stă în fire.” Pe scena teatrului manageriat de Diva teatrului românesc au debutat Liviu Ciulei, Victor Rebengiuc, Octavian Cotescu, Petre Gheorghiu, Mircea Albulescu. Lucia Sturdza Bulandra s-a stins din  viaţă  pe 19 septembrie 1961, în Bucureşti, la vârsta de 88 de ani. Teatrul Municipal din Bucureşti se va numi,  după  moartea  sa,  Lucia Strudza Bulandra, ca mai târziu să se numească Teatrul Bulandra. lucia-sturdza-bulandra-1953

autor Ioana Ceaușescu

 

Despre autor

Postati un comentariu