Încercând să salvez un cățel, am salvat și un om

Postat May 2 2016 - 6:59pm de catre foculvietii

Sunt un mare iubitor de animale – câini şi pisici, mai ales, pentru că de ele dai toată ziua bună ziua prin oraş. Lumea din cartier îmi cunoaşte „slăbiciunea”, unii mă admiră, alţii mă vorbesc pe la colţuri sau mă sfidează în faţă. Treaba lor! Treaba mea este să ajut, atât cât pot, aceste fiinţe nevinovate. Mai ales că, uneori, odată cu ele scot din necaz şi oameni care au dat de greu. De exemplu…

Mă opreşte, într-o zi, o vecină:

Nu ştiţi pe cineva care poate lua măcar pentru un timp un Pekinez mai bătrâior? Stăpâna lui e mai în vârstă, petrece mult timp internată prin spitale şi câinele e singur acasă. Şi mai rău e că în curând vor rămâne şi fără casă, pentru că a fost obţinută în instanţă de cineva care vrea să evacueze toţi locatarii…

Pomeranian dog (Zwergspitz) on green grass

Prea multe informaţii dintr-o dată şi cam ciudate! M-am limitat la a tatona terenul, printre cunoscuţi şi pe internet, în ideea de a găsi gazde temporare sau adoptatori pentru Pekinezul ameninţat să ajungă, la senectute, pe drumuri.

Când a apărut prima „ofertă”, am contactat-o personal, prin telefon, pe stăpâna îmblănitului – doamna Lia. Şi povestea a prins mai mult contur: noul proprietar îi oferea doamnei, aşa cum prevede şi legea, un apartament similar într-un alt bloc deţinut de el. Îi pusese în faţă un contract stufos care parafa „tranzacţia”, dar doamna nu înţelegea mare lucru din ce scria acolo şi îi era atât de frică să nu rămână în stradă… Teddy. Căţelul. Pentru ea însăşi nu-şi făcea la fel de multe griji: Eu stau mai mult prin spitale şi, la o adică, dorm şi într-o scară de bloc… L-am sunat pe potenţialul adoptator ca să-i dau detalii. Şi ce aud în telefon? Să ştiţi că eu o pot ajuta pe doamna. Sunt avocat. Mă uit pe contractul acela şi o consiliez. Gratis, evident. Oricum vreau să îl văd pe Teddy, chiar dacă nu mi-e dat să fiu eu stăpânul lui. Zis şi făcut. I-am pus în legătură, avocatul a citit contractul „cu lupa”, a convins proprietarul să reformuleze două paragrafe interpretabile, care i-ar fi putut aduce necazuri, în timp, doamnei Lia şi au vizionat împreună apartamentul oferit la schimb. Au fost plăcut surprinşi, condiţiile erau chiar cea mai bune decât în casa pe care o părăsea doamna (cu firească durere, totuşi, după 30 de ani). Aşa că s-a mutat în următoarele zile. Atât cât le mai este dat să mai rămână pe această lume, Teddy şi doamna Lia sunt împreună. Ea poate merge liniştită în spital, pentru că pe acelaşi palier s-au mutat două dintre vechile vecine, la fel de ataşate de Teddy ca şi avocatul care îl scoate la plimbare la pădure, îl duce la veterinar şi îi cumpără tot ce e mai bun pentru „câini seniori”. Misiune îndeplinită! (Cristian R.)

Despre autor

Postati un comentariu