Şi piedicile ne ajută

Postat Apr 24 2016 - 2:08pm de catre foculvietii

De multe ori ne mirăm de o piedică pe care o avem într-o activitate fără să ne punem întrebarea de ce intervin tot felul de evenimente în calea acelei realizări. Cred că multă lume şi-a dat seama că un asemenea obstacol a fost binevenit, fie că a exprimat o protecţie înlăturând un mare necaz, fie că realizarea dorită nu era benefică, ci aducea multe nemulţumiri. Domnul Adrian are 45 de ani, locuieşte în Bucureşti şi are doi copii. Mi-a povestit o întâmplare care l-a făcut să fie mai receptiv la tot ce se petrece în jur, să îşi asculte intuiţia şi ghizii spirituali.home-insurance

Într-o zi de sâmbătă, toamna, s -a înţeles cu nişte prieteni să plece cu familiile la munte cu propriile maşini. În noaptea dinspre vineri spre sâmbătă, Adrian a avut un vis în care o apariţie luminoasă i-a spus „nu pleca la drum”. Le-a povestit celor din familie visul şi au ignorat semnalul, doar copilul mai mic, de 7 ani, a zis că ar fi bine să nu mai plece la drum. Sâmbăta dimineaţa, şi familia lui şi prietenii erau gata de plecare la aceeaşi oră. Dar lui Adrian i-a intervenit ceva, copilului mai mic i s-a făcut rău, a început să vomite şi a durat ceva până şi-a revenit.

Între timp, prietenii s-au hotărât să plece şi să îi aştepte la pensiunea la care şi-au făcut rezervarea. Familia lui Adrian a pornit cu o oră mai târziu, iar pe drum au fost nevoiţi să oprească de multe ori fiindcă ba soţia ba copilul cel mic aveau senzaţia de vomă, deşi niciunul nu avusese până acum rău de maşină. Copilul cel mic tot insista să se întoarcă acasă motivând că are multe teme de făcut, că vrea să meargă pe un teren de sport cu colegii, dar degeaba. La un moment dat, tatăl lui a realizat că oarecum simula senzaţia de vomă şi l-a mai şi certat pentru că îl făcea să tot oprească pe drum.Attractive-Prefab-Home-Toby-Long_3 Prietenii ajunseseră la destinaţie, iar ei erau încă departe, ajungeau peste vreo două ore.

Cazarea era la etajul întâi, prietenii lor erau în cameră și se pregăteau să iasă în curte şi să ducă cele necesare pentru un grătar, iar cei doi copii ai lor deja se jucau pe lângă clădire. Numai că nu au mai ajuns în curte, fiindcă a avut loc o explozie şi un incendiu în clădire, astfel încât geamurile au fost sparte, zidurile căzute, iar ei şi alţi turişti au fost aruncaţi la distanţă mare, alegându-se cu fracturi şi arsuri. Cei doi copii au fost prinşi sub dărâmături, au fost salvaţi şi transportaţi la spital, cu multe traumatisme. Vestea primită de la prietenii lor l-a încremenit pe Adrian, a oprit maşina, a plâns fără să le spună nimic celor din familia lui care erau foarte uimiţi, doar copilul cel mic a zis „s-a întâmplat ceva la pensiune?”. După ce şi-a mai revenit, i-a sărutat pe toţi şi i-a mulţumit copilului mic pentru piedicile puse pe drum. Cu durere în suflet şi-a dat seama ce tragedie ar fi fost şi în familia lui. La rugămintea prietenilor, Adrian şi-a continuat drumul pentru a ajunge la pensiune şi a căuta căţelul lor care scăpase nevătămat, fiind prin curte. Au găsit căţelul stând foarte trist lângă maşina stăpânilor. Când i-a văzut, acesta a sărit pe ei scheunând de parcă voia să le spună ceva.7007197-mood-house-home-hand

Spre seară au ajuns la spitalul unde au fost duşi prietenii. Stând de vorbă, ei au povestit prin ce stări a trecut căţelul în acea zi, prin toate manifestările lui neobişnite a semnalat că se întâmplă ceva. Când au plecat de acasă, el s-a ascuns, nu voia să plece cu maşina, deşi altădată se urca vesel în maşină şi chiar îi plăceau călătoriile. Pe drum au oprit pentru necesităţile căţelului şi abia l-au mai prins fiindcă nu voia să vină la maşină. Pe de altă parte, mama acelui prieten, de 70 de ani, care locuia singură într-un sat din judeţul Ilfov, l-a rugat să nu mai plece la drum că se simte foarte rău, fiind bolnavă cu inima, avea tensiunea foarte mare şi s-ar putea să cheme salvarea. De altfel aşa a şi fost, vecinii au chemat salvarea şi a fost dusă la spital. Multe au avut de învăţat cele două familii din aceste întâmplări, totul s-a schimbat în viaţa lor, au spus că „parcă s-au trezit la realitate”. Iată de ce e bine să fim mai receptivi la tot ce se petrece în viaţa noastră, să fim mai atenţi la semnalele pe care le primim pentru că Dumnezeu ne iubeşte atât de mult că vrea până în ultima clipă să ne ajute doar să receptăm informaţiile, să le prelucrăm şi să alegem să facem ce e prioritar şi benefic.

autor Marilena Moldovan

 

 

Despre autor

Postati un comentariu